Sa-ti dau o baza de date cu presa?

In urma cu cateva zile, o intrebare a revitalizat pentru scurta vreme grupul de discutii pr_ong. Unul dintre membri a intrebat daca cineva are si poate sa ii dea o baza de date cu presa, chiar si contra cost.

Raspunsurile au fost in totalitate negative citandu-se printre motive:

N-am apucat sa comentez atunci pe lista, dar revin acum si aici cu principalele 3 motive pentru care eu nu as da nimanui baza mea de date de presa, sau mai corect, bazele mele de date.

1. Este lipsita de relevanta
Lista de presa se alcatuieste nu cu toate institutiile mass-media aglomerate intr-un Excel sau Acces sau chiar intr-un soft de contact management de ultima generatie, ci cu acele institutii de presa care prezinta interes pentru organizatia sau compania care o utilizeaza. Se poate ca unele companii sa nu fie interesate de programele de stiri, dar sa fie extrem de atente la programele de amenajari interioare, automobilistice, sau financiare, sau sa nu le pese de Evenimentul Zilei, dar sa fie teribil de interesate de revista Avantaje, sau de “Tehnica Instalatiilor”. Ziaristii fisati in baza de date vor fi selectati dupa criterii asemanatoare, fiind cei dintr-un domeniu mai vast precum socialul, economicul, IT etc. ce scriu pe tema specifica companiei sau organizatiei, si cu care cel mai adesea organizatia a stabilit o comunicare. In acest context este mai mult decat posibil ca baza mea de date sa nu fie relevanta pentru altcineva care, utilizand-o, va supara jurnalistii cu infomatii inutile sau prost directionate.

2. Este lipsit de etica
Sunt doua aspecte ale lipsei de etica, cel mentionat mai sus, care poate fi evitat, ce-i drept cu greutate, daca jurnalistului i se cere permisiunea de a dezvalui datele lui si cel pe care il consider predominant, cel al eticii fata de client / angajator. In general, un PR este platit de clientul sau pentru a dezvolta o baza de date cu presa relevanta pentru acesta, indiferent daca porneste de la una mai general prexistenta, sau o construieste de la zero. Similar, fiecare angajator aloca resursele necesare si plateste salariul PR-ului in-house, ale carui sarcini includ crearea si actualizarea unei baze de date de presa. Ar fi lipsit de etica sa oferi gratuit sau fara vreun avantaj pentru acesti platitori, un bun pe care ei l-au platit din greu.

3. Este un avantaj competitiv
Baza de date este fundamentul relatiei cu presa intr-o economie bazata pe competitie, intr-un peisaj media caracterizat de ziaristi supraincarcati de munca si asaltati de informatie. Informatiile din baza de date sunt accesul meu privilegiat in paginile acestei publicatii, ceea ce imi permite sa-mi promovez compania, produsele sau valorile. A oferi baza de date inseamna a renunta la acest avantaj, si a reduce din probabilitatea de a fi publicat sau de a imi mediatiza institutia sau clientul. O nota: in sectorul neguvernamental,non-profit, unde multe activitati au loc in parteneriat, si unde valoarea prezentei in presa este mai rar una de imagine, si mai des una de sensibilizare a publicului, motivul enuntat mai sus este mult mai putin imperativ, iar transferul de date de presa se mai intampla. Forma cea mai des intalnita de colaborare insa este nu schimbul de baze de date ci oferta celui cu mai multe contacte de a directiona spre presa si informatiile altei institutii. Si in aceste conditii datoria PR-ului este tot aceea de a asigura organizatiei pe care o reprezinta accesul privilegiat la jurnalisti, si de a nu isi periclita canalele de comunicare catre acestia.

Exista si o anume (mica) doza de egoism in refuzul PR-istilor de a da altora bazele lor de date. Se munceste mult la aceste baze de date, la mentinerea contactelor, la obtinerea unei adrese de e-mail sau numar de telefon mobil, de aceea multora le vine greu sa le ofere pe tava, si nu cred ca pot fi invinuiti pentru asta.